Descoperă potențialul tău
Transformă-te în cea mai bună versiune a ta!
Cabinet de dezvoltare personală online
Consilierul pentru dezvoltare personală este un specialist care lucrează cu persoane sănătoase din punct de vedere psihic, care au nevoie să exploreze sau să depăşească diverse stări sau situaţii cu care se confruntă în evoluţia personală şi profesională, valorificând şi dezvoltând resursele şi potenţialul propriu.
Consilierul pentru dezvoltare personală este o persoană neutră, imparţială, care îi susţine pe cei consiliați în investigarea situaţiilor problemă şi facilitează explorarea soluţiilor potenţiale pentru reglarea eventualelor disfuncţionalităţi induse în plan personal şi în relaţiile socio-profesionale de către o serie de factori perturbatori extrem de variaţi printre care se înscriu: volumul şi complexitatea activităţilor desfăşurate în mod curent, multiplele responsabilităţi asumate în familie şi societate, imprevizibilitatea contextelor de lucru, dinamica schimbărilor şi nevoia continuă de adaptare în situaţii noi, presiunea informaţională etc.
Consilierul pentru dezvoltare personală este o persoană neutră, imparţială, care îi susţine pe cei consiliați în investigarea situaţiilor problemă şi facilitează explorarea soluţiilor potenţiale pentru reglarea eventualelor disfuncţionalităţi induse în plan personal şi în relaţiile socio-profesionale de către o serie de factori perturbatori extrem de variaţi printre care se înscriu: volumul şi complexitatea activităţilor desfăşurate în mod curent, multiplele responsabilităţi asumate în familie şi societate, imprevizibilitatea contextelor de lucru, dinamica schimbărilor şi nevoia continuă de adaptare în situaţii noi, presiunea informaţională etc.
PROGRAMARE REZERVARE
Dezvoltarea personală include activități care îmbunătățesc conștientizarea și identitatea, dezvoltă talente și potențialul interior, construiesc capital uman, cresc calitatea vieții și contribuie la realizarea viselor și aspirațiilor. Direcții de dezvoltare personală: - îmbunătățirea conștientizării de sine - îmbunătățirea sau învățarea de noi abilități - a deveni lider asupra propriei persoane - a construi sau a reînnoi identitatea de sine și stima de sine - dezvoltarea punctelor forte și a talentelor - îmbunătățirea stării materiale - dezvoltarea spirituală - identificarea și îmbunătățirea potențialului - îmbunătățirea stilului de viață și calității vieții - îmbunătățirea stării de sănătate - îndeplinirea aspirațiilor - descoperirea autonomiei personale - îmbunătățirea abilităților socialeCitește mai mult
- Categorie: Consiliere
- Durata serviciului: 50 Minute
- Locaţie:Link online
- Preț:Gratuit
Relația cu colegii dificili
Iată ce abordare poți adopta în relația cu cei mai dificili colegi:
1.Acceptă-le felul cum sunt ei. Este important să conștientizezi că nu poți întâlni oameni la fel ca tine.
2.Când se declanșează conflictele analizează momentele. Poate că relațiile nu sunt mereu încordate, ci numai în anumite situații generate poate de apropierea unui deadline sau de atingerea unui target.
3.Spune-ți punctul de vedere. Dacă te deranjează relația cu un coleg de lucru, poate că e timpul să ai o discuție deschisă, față în față cu acesta.
4.Fii mereu deschis să asculț. Uneori, cunoașterea perspectivei colegului te poate ajuta să-l înțelegi mai bine.
5.Cunoaște-te pe tine. Este mult mai ușor să dăm vina pe colegul dificil sau pe manager decât să recunoaștem că avem propriile noastre defecte.
6.Gestioneazăți furia.Este normal să treci printr-o stare de revoltă în momentul în care ai fost tratat nedrept de către colegul dificil. Însă furia nu este benefică pentru sănătatea ta, pentru psihicul tău și nu este nici o dovadă de profesionalism.
7.Focusează-te pe relațiile tale pozitive.Decât să te aștepți să te înțelegi cu un coleg de serviciu dificil și așteptările tale să fie din ce în ce mai mari, devenind o obsesie, mai bine îți muți atenția către cei alături de care poți stabili o relație bună. Creează relații pozitive cu aceștia.
8.Arată empatie.Fiecare om are lucruri de rezolvat sauprobleme care îl preocupă ceea ar putea explica modul în care acționează. Încearcă să arăți empatie și compasiune.
1.Acceptă-le felul cum sunt ei. Este important să conștientizezi că nu poți întâlni oameni la fel ca tine.
2.Când se declanșează conflictele analizează momentele. Poate că relațiile nu sunt mereu încordate, ci numai în anumite situații generate poate de apropierea unui deadline sau de atingerea unui target.
3.Spune-ți punctul de vedere. Dacă te deranjează relația cu un coleg de lucru, poate că e timpul să ai o discuție deschisă, față în față cu acesta.
4.Fii mereu deschis să asculț. Uneori, cunoașterea perspectivei colegului te poate ajuta să-l înțelegi mai bine.
5.Cunoaște-te pe tine. Este mult mai ușor să dăm vina pe colegul dificil sau pe manager decât să recunoaștem că avem propriile noastre defecte.
6.Gestioneazăți furia.Este normal să treci printr-o stare de revoltă în momentul în care ai fost tratat nedrept de către colegul dificil. Însă furia nu este benefică pentru sănătatea ta, pentru psihicul tău și nu este nici o dovadă de profesionalism.
7.Focusează-te pe relațiile tale pozitive.Decât să te aștepți să te înțelegi cu un coleg de serviciu dificil și așteptările tale să fie din ce în ce mai mari, devenind o obsesie, mai bine îți muți atenția către cei alături de care poți stabili o relație bună. Creează relații pozitive cu aceștia.
8.Arată empatie.Fiecare om are lucruri de rezolvat sauprobleme care îl preocupă ceea ar putea explica modul în care acționează. Încearcă să arăți empatie și compasiune.
Stresul la adolescenți
Semnele de stres la adolescent
Cum te comporți ca părinte, când adolescentul manifestă aceste simptome de stres sau altele, la fel de neplăcute?
Dacă nouă, adulților, ne este greu uneori să depășim situațiile stresante din viața noastră, acest lucru este cu atât mai dificil de făcut de către un adolescent. Ajută-l să iasă din impasul problemelor pe care le presupune viața de adolescent, cu răbdare și tact.
- Pierderea apetitului sau, din contră, apetit exagerat.
- O diminuare bruscă a performanțelor.
- O schimbare de atitudine caracterizată prin închidere în sine.
- Caracter schimbător.
- Durerile. Stresul poate cauza dureri aparent inexplicabile, în special de cap, de piept, de stomac, crampe musculare.
- Dificultăți de concentrare, pesimism.
- Oboseală excesivă și inexplicabilă.
- Refuzul de a merge la școală sau la activități care îi făceau plăcere.
Cum te comporți ca părinte, când adolescentul manifestă aceste simptome de stres sau altele, la fel de neplăcute?
- Acceptă situația.
- Fii diplomat.
- Oferă-i un cămin plin de căldură.
- Ascultă fără să critici.
- Încurajează activitățile sportive ale adolescentului.
- Vorbește cu adolescentul despre stres.
- Dacă semnele de stres nu dispar, sau dacă se accentuează, este momentul să apelați la un sprijin profesionist. Convinge-l să participe la ședințe de terapie, explică-i cum îl pot ajuta acestea să depășească angoasele cu care se confruntă.
Dacă nouă, adulților, ne este greu uneori să depășim situațiile stresante din viața noastră, acest lucru este cu atât mai dificil de făcut de către un adolescent. Ajută-l să iasă din impasul problemelor pe care le presupune viața de adolescent, cu răbdare și tact.
Stiluri de atașament
Atașament sigur. Copiii cu acest tip de atașament își văd părintele ca pe un cadru sigur de unde au curaj să exploreze lumea în mod independent. Adulții cu un tip de atașament sigur au relații de încredere și de durată, se simt conectați cu partenerul lor, îi oferă libertate, au o stimă de sine crescută și își împărtășesc cu ușurință sentimentele.
Atașament preocupat.
Dimensiunea atașamentului preocupat se caracterizează prin sentimentul lipsei de valoare personală și o evaluare pozitivă a celorlalți.
Atașament temător. Indivizii manifestă un sentiment de lipsă de valoare personală, alături de așteptarea ca alte persoane să-i respingă și să nu fie demne de încredere.
Atașament de desconsiderare. Indivizii se caracterizează printr-un sentiment de sine ca valoros și pozitiv, precum și printr-o evaluare extrem de negativă a celorlalți, pe care îi consideră inferiori.
Atașament preocupat-temător. Indivizii cu o opinie negativă despre sine și o opinie despre ceilalți care oscilează între pozitiv și negativ manifestă un stil de atașament compozit, preocupat și temător.
Atașament temător-de desconsiderare.
Indivizii care au o opinie negativă despre ceilalți și o percepție de sine care oscilează între pozitiv și negativ manifestă un stil de atașament compozit, temător-de desconsiderare.
Atașament dezorganizat.
Indivizii cu opinii oscilante despre ei înșiși și despre alții în egală măsură manifestă stilul de atașament dezorganizat.
Atașament preocupat.
Dimensiunea atașamentului preocupat se caracterizează prin sentimentul lipsei de valoare personală și o evaluare pozitivă a celorlalți.
Atașament temător. Indivizii manifestă un sentiment de lipsă de valoare personală, alături de așteptarea ca alte persoane să-i respingă și să nu fie demne de încredere.
Atașament de desconsiderare. Indivizii se caracterizează printr-un sentiment de sine ca valoros și pozitiv, precum și printr-o evaluare extrem de negativă a celorlalți, pe care îi consideră inferiori.
Atașament preocupat-temător. Indivizii cu o opinie negativă despre sine și o opinie despre ceilalți care oscilează între pozitiv și negativ manifestă un stil de atașament compozit, preocupat și temător.
Atașament temător-de desconsiderare.
Indivizii care au o opinie negativă despre ceilalți și o percepție de sine care oscilează între pozitiv și negativ manifestă un stil de atașament compozit, temător-de desconsiderare.
Atașament dezorganizat.
Indivizii cu opinii oscilante despre ei înșiși și despre alții în egală măsură manifestă stilul de atașament dezorganizat.
Timiditatea
Moduri prin care o persoană poate să-și învingă timiditatea:
- să acționeze ca și cum ar avea siguranță de sine și să-și ascundă frământările interioare, atunci când se simte stânjenită de prezența unor persoane necunoscute;
- să manifeste o grija reală față de cei din jurul său: când face un gest prietenesc pentru o cunoștiință, inhibițiile îi dispar ca prin minune;
- să nu se subestimeze: să facă o lista cu calitățile pe care crede că le are și se va simți mult mai încrezătoare în propriile forțe atunci câd o va citi;
- să accepte faptul că și el - ca toți ceilalți oameni - au puncte vulnerabile: să evite autocompătimirea și să aleagă în locul ei optimismul;
- să combată letargia, sentimentul disperat al izolării, al neputinței de a participa la petreceri sau la discuții, de a-și face prieteni și de-a se angaja în activități noi;
-să-și imagineaze scopul pe care vrea să-l atingă și satisfacția pe care o va avea în final să-și spună ca trebuie să înceapă să acționeze CHIAR ACUM!
- să fie gata să accepte complimentele cu plăcere;
- să se ferească să se scuze prea mult;
- să nu fie excesiv de politicos;
- să se străduiască cu adevărat să comunice cu oamenii pe care îi întâlnește;
- să-și amintească că nu se poate aștepta ca toată lumea să îl placă;
- să fie tolerant cu el și cu cei din jur.
- să acționeze ca și cum ar avea siguranță de sine și să-și ascundă frământările interioare, atunci când se simte stânjenită de prezența unor persoane necunoscute;
- să manifeste o grija reală față de cei din jurul său: când face un gest prietenesc pentru o cunoștiință, inhibițiile îi dispar ca prin minune;
- să nu se subestimeze: să facă o lista cu calitățile pe care crede că le are și se va simți mult mai încrezătoare în propriile forțe atunci câd o va citi;
- să accepte faptul că și el - ca toți ceilalți oameni - au puncte vulnerabile: să evite autocompătimirea și să aleagă în locul ei optimismul;
- să combată letargia, sentimentul disperat al izolării, al neputinței de a participa la petreceri sau la discuții, de a-și face prieteni și de-a se angaja în activități noi;
-să-și imagineaze scopul pe care vrea să-l atingă și satisfacția pe care o va avea în final să-și spună ca trebuie să înceapă să acționeze CHIAR ACUM!
- să fie gata să accepte complimentele cu plăcere;
- să se ferească să se scuze prea mult;
- să nu fie excesiv de politicos;
- să se străduiască cu adevărat să comunice cu oamenii pe care îi întâlnește;
- să-și amintească că nu se poate aștepta ca toată lumea să îl placă;
- să fie tolerant cu el și cu cei din jur.
Triunghiul dramatic
În Triunghiul dramatic apar roluri carese referă la persoane care par să caute astfel de poziţii în mod regulat şi existenţial (motivaţia lor fiind inconştientă). Cele trei roluri sunt schematizate în felul următor:
- Victima: Poziția lui este "Săracul de mine!" Victima se simte oprimată, neajutorată, fără speranță, neputincioasă, rușinată și pare incapabilă să ia decizii, să rezolve probleme, să se bucure de viață sau să obțină perspicacitate. Victima, dacă nu este persecutată, va căuta un persecutor și, de asemenea, un salvator care să-l salveze, dar, de asemenea, să perpetueze sentimentele negative ale victimei.
- Salvatorul: Linia lui este „Lasă-mă să te ajut”. Salvatorul se simte vinovat dacă nu merge la salvare. Cu toate acestea, salvarea lor are efecte negative: menține victima dependentă și nu permite victimei să eșueze și să experimenteze consecințele alegerilor ei. Când își concentrează energia pe altcineva, aceasta le permite să-și ignore propriile anxietăți și probleme. Acest rol de salvare este, de asemenea, esențial, deoarece interesul lor principal principal este într-adevăr o evitare a propriilor probleme, deghizate în preocuparea pentru nevoile victimei.
- Persecutorul: el insistă “E doar vina ta”. Persecutorul este stăpânitor, învinovățitor, critic, opresiv, supărat, autoritar, rigid și superior.
